The black sadness

Ce credeţi că se întamplă atunci când pică curentul în tot în oraşul?
(Hmm...nu prea multe. Eu de exemplu îl aud înjurând pe vecinul de dedesubt)

Străzi în întuneric şi o linişte cruntă. Dar nu e genul de linişte apăsătoare (liniştea din câte ştiu io niciodată nu a fost apăsătoare) - apăsătoare e frica noastră de întuneric. Obişnuiţi cu atâtea neoane, reclame din leduri, lumini şi becuri de tot felul - am uitat ce e ăla întunericul. (Am uitat şi ce e ăla un cer înstelat...mdea, că doar cine mai vede stelele în oraş?).

Cu atâtea neoane care ne ţin companie, ne-am cam înstrăinat unii de alţii fără să ne dăm seama, am devenit solitari şi părăsiti reciproc. (noroc totuşi cu minutele incluse în abonament pe care le putem vorbi acum în orice reţea, la orice oră, nelimitat...cu prietenii noştri).

Măi, de ar pica mai des curentu'... aşa poate am începe să ne mai căutăm din când în când şi să mai tragem om la om, că de holograme luminoase sunt sigur că am avut parte destul...



PS: Ideea nu a fost în totalitate originală(asta ca să nu zic direct că de fapt, ideea de la care a pornit poza a fost copiată fără urme de ruşine:D) - sursa inspiraţiei. Şi de asemenea photoshopată în ultimu' hal.