Let's get light painted!

Aceasta a fost o sesiune(pardon, două sesiuni) de pozat cu multe ajutoare, pornită de la un mic conflict: photoshop(susţinător Marius G) vs photography(susţinător Marius P - adică io)

Ideea a fost simplă: luăm cât mai multe lanterne, hârtie creponată(ca să colorăm lumina) şi ajutoare fară număr.

Din păcate munca nu a fost una uşoară - mulţi au cedat din cauza frigului, a stresului permanent şi a condiţiilor proaste. :D

Alţii...au rezistat. Şi-au făcut prieteni noi...

chiar şi-au jurat credinţă veşnică...

Multumiri trupei: Marius(cel care a zis ca nu se poate decât în photoshop), Angel(ajutor de încredere), Vlad Benchea(traiască-ţi lanterna!), Vladuţ(fiinţa răbdătoare), Glonț(omul ce declanşa), Mihai(cel de naţie verde), Bogdan(a cărui zi am sărbatorit-o, hehe:D), Tudor(susţinere psihologică), Cristina(unica fată prin preajmă)

Lady in white

"Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde." (Ludwing van Beethoven)

Panorama

Recent am descoperit cum din câteva poze mici se poate face o panorama ceva mai mare. Pentru cei care nu au bani cu caru' pentru obiective grand-angulare, asta e o metoda frumuşică să obţină panorame la rezulţii mari(din păcate cu un pic de muncă în plus, dar cu rezultate spectaculoase)

(panoramă din 3 imagini - rezoluţia finală 20MP)


(panoramă din 4 imagini - rezoluţie finală 32,7MP)

(4 imagini diferite suprapuse)

Water drop experiment

Mod de lucru:

- se iau 3 reflectoare de 300W şi încă 3 becuri de 100W(în total: 1,2kW/h)
- te duci la casa unui prieten de-al tău(ca să nu trebuiască să plăteşti tu factura la curent...)
- şmangleşti 2 boluri de sticlă din bucătăria mamei prietenului tău şi le umpli cu apă
- fixezi reflectoarele să bată toate pe vasul de sticlă
- îţi iei un ajutor de nădejde pe post de "picurător"
- şi bineînteles, pândeşti momentul izbirii picăturii în apă!(sau tragi în rafală cu speranta în suflet: "Că poate...prind măcar o picătură când se sparge de apă")

(iso 800, 1/1600sec, f/5.6, 55mm)


(iso 1600, 1/2500sec, f/5.6, 55mm)


(iso 1600, 1/2000sec, f/5.6, 55mm)


(iso 1600, 1/2500sec, f/5.6, 55mm)


(iso 1600, 1/4000sec, f/5.6, 55mm)


(iso 1600, 1/3200sec, f/5.6, 55mm)


(iso 1600, 1/3200sec, f/5.6, 55mm)


(iso 1600, 1/4000sec, f/5.6, 55mm)


(iso 1600, 1/4000sec, f/5.6, 55mm)


(iso 800, 1/1000sec, f/5.6, 55mm)


(iso 1600, 1/3200sec, f/5.6, 55mm)

PS: Mulţumiri lui Bogdan Dorca pentru ajutorul acordat la pregătirea studioului şi la construcţia picurătorului. De asemenea să nu-l uităm şi pe sponsorul care a vrut să rămână anomim şi care a oferit cazare, masă şi muuultă energie elecrică - toate pe nimica.

Bestia albă

Nu vă lăsaţi amăgiţi de boticul ei draguţ şi de blăniţa ei fină şi moale. În spatele acestei fiinţe adorabile să ascunde un adevărat prădător cu intenţii meschine, o fiară cu totul sălbatică - ea e mâţa perfectă...

Ea e cea care a răpit din viaţa mea tot ce am avut mai scump: canapeaua. Nu e vorba de o canapea oarecare, ci "canapeaua" mea: cea care îmi alina oboseala şi îmi aducea cel mai dulce somn... Acum trebuie să împart canapeaua cu bestia, şi chiar să i-o cedez ei.

(Enervant este că din cele 24 de ore ale zilei 16 le petrece dormind...şi da, tocmai pe canapeaua mea)

Pe lângă nesfârşitul somn de frumuseţe...o văd ore întregi spălându-se, ore întregi în care îşi netezeşte blana. Credeam că fetele din ziua de astăzi au o problemă cu timpul pe care îl acordă tehnicilor de înfrumuseţare şi îngrijirii personale, dar trebuie să recunosc...pisica mea le depăşeste la capitolul ăsta. :D

Iubeşte păsările din cale afară de mult...mai ales rândunicile de la geamul meu... se dă în vânt după ele, atât de mult încât e în stare să se arunce pe fereastră pentru o tocăniţă de rândunică.

După un "bungee jumping" fără coardă, de la etajul 1 cam orice animal s-ar linişti şi nu ar mai încerca aşa ceva în viaţa lui. Totuşi fiara asta blănoasă, nu s-a lăsat...şi astăzi chiar a prins o rândunică pe care a mâncat-o fără nici cea mai mică problemă sub privirile mele.

Sper să-ţi stea în gât! Să regurgitezi pene până ţi-o veni rău... poate aşa n-o să-ţi mai trebuiască să prinzi rândunici.

PS: Cred că o să îmi iau un câine...

Întoarcerea la natură

"Auzi, domn'le: prelucrare photoshop? Eu să fac aşa ceva?! Niciodată...niciodată..."

Că tot veni vorba de ceva mai...natural, am încercat măcar o zi să las Photoshop-ul în pace şi încerc şi altceva.

(iso 200, 1/160, f5.6, 55mm)

(iso 100, 1/5 sec, f22-30, 18-35mm zooming)

(iso 400, 1/160, f5.6, 55mm)

(iso 100, 1/5 sec, f22-30, 18-35mm zooming)

Chitarele

De la stâga la dreapta: Hora, Gibson şi lbanez (la fel ca cei trei muşchetari :D)

(iso 200, 187 sec, f3.8, 22mm, photoshoped)

Galbenele

(iso 100, 1/800, f5.6, 55mm)

(iso 100, 1/320, f9, 55mm)

(iso 100, 1/250, f5.6, 55mm)

(iso 100, 1/800, f5.6, 55mm)

(iso 100, 1/1000, f8, 55mm)

Tată, vreau masină!!!

Cineva îmi spunea că îmi lipseşte o doagă când mă urc pe ceva cu 2 roţi...(şi chiar avea dreptate!). Da' mă întreb: Când o să fac 18 şi m-oi urca şi în ceva cu 4 roţi...oare atunci o să fiu mai cu capul pe umeri? Nu ştiu...Sper doar să fie bine... (până atunci, nu pot să fac altceva decât să îmi imaginez cum ar arata maşina perfectă pentru mine :D)

(iso 400, 252 sec, f3.8, 22mm, photoshoped)


(iso 200 ,1/60 sec, f3.5, 18mm, flash)

- Tată, vreau maşină!
- Fiule, şi eu o vreau pe Angelina Jolie...

Euterpa - muza muzicii

Zeiţa care avea darul să îi inspire pe muzicieni şi poeţi...(mai nou şi pe pozari :D)

La vânătoare de popândăi zburători

Curiozitatea îi împinge pe unii să descopere America, iar pe alţii să asculte la uşă.(Eca de Queiros)

Fotografia de studio (partea II)

sau "Marea aventură din studioul mic". (Continuare de la ultima postare)

De data asta, studioul a fost la şcoală, într-o săliţă de vreo 6mp - din care doar...1,5mp au fost disponibili pentru sesiunea de pozat(restul spaţiului fiind ocupat cu fel şi fel de instrumente).
Am fost rugat să am grijă ca la plecare să scot toate becurile din priză şi să opresc orice aparatură ce s-ar putea scurt-circuita...şi lua foc. Eh...pot să recunosc cu mândrie că nici unul din "miciile" incendii provocate în studio nu a avut cauze electrice. Doar aveam brichetă, ce amaru...

Orice meserie are riscurile ei... lucru incontestabil! Dar mă gândesc: Cât de rău poate fi să ajungi sticlă de Pepsi?

Adică, să înduri cu răbdare căzături, presiune, foc(arsuri de gradul 3 pe etichetă)...şi mai ales un pozar lipsit de minte. Cât de rău poate fi?

Pentru cei care au alte gusturi, şi preferă băuturile fine - "domneşti", aci le-am adus un vin bun. Lumina roșie e de la un bec învelit în hârtie creponată(merge la fel de bine și cu hârtie igienică, dacă-i roz)

Aici: o sticlă de Medoff, sub lumină de UV. Iniţial sticla a fost goală...dar să zicem că am rezolvat destul de repede problema cu nişte apă de robinet.

De la o vreme, am început să mă întreb cât o să mai reziste spray-ul pe post de butelie? Înauntru se încinsese rău de tot...îmi pârlisem deja de vreo 2 ori părul de pe mână, degetele îmi era pline de ceară topită...şi nici măcar pleata mea n-a scăpat neatinsă. Totuşi, spre bucuria și norocul meu...butelia a rezistat până la sfârşit, altfel sărea în aer cu tot cu studio...

PS1: Mulţumiri lui Bogdan Dorca pentru ajutor la chinuirea sticlei de Pepsi(cu toate că de fiecare dată când îl vedeam cu butelia în mână îmi stătea inima în loc).
PS2: Din nou...imag. au scop exemplificativ și nu au scop publicitar. Deci, NU vă apucați de beut. Sunteți tineri...aveți vreme destulă.