Bestia albă

Nu vă lăsaţi amăgiţi de boticul ei draguţ şi de blăniţa ei fină şi moale. În spatele acestei fiinţe adorabile să ascunde un adevărat prădător cu intenţii meschine, o fiară cu totul sălbatică - ea e mâţa perfectă...

Ea e cea care a răpit din viaţa mea tot ce am avut mai scump: canapeaua. Nu e vorba de o canapea oarecare, ci "canapeaua" mea: cea care îmi alina oboseala şi îmi aducea cel mai dulce somn... Acum trebuie să împart canapeaua cu bestia, şi chiar să i-o cedez ei.

(Enervant este că din cele 24 de ore ale zilei 16 le petrece dormind...şi da, tocmai pe canapeaua mea)

Pe lângă nesfârşitul somn de frumuseţe...o văd ore întregi spălându-se, ore întregi în care îşi netezeşte blana. Credeam că fetele din ziua de astăzi au o problemă cu timpul pe care îl acordă tehnicilor de înfrumuseţare şi îngrijirii personale, dar trebuie să recunosc...pisica mea le depăşeste la capitolul ăsta. :D

Iubeşte păsările din cale afară de mult...mai ales rândunicile de la geamul meu... se dă în vânt după ele, atât de mult încât e în stare să se arunce pe fereastră pentru o tocăniţă de rândunică.

După un "bungee jumping" fără coardă, de la etajul 1 cam orice animal s-ar linişti şi nu ar mai încerca aşa ceva în viaţa lui. Totuşi fiara asta blănoasă, nu s-a lăsat...şi astăzi chiar a prins o rândunică pe care a mâncat-o fără nici cea mai mică problemă sub privirile mele.

Sper să-ţi stea în gât! Să regurgitezi pene până ţi-o veni rău... poate aşa n-o să-ţi mai trebuiască să prinzi rândunici.

PS: Cred că o să îmi iau un câine...