Camera obscură

Cum am avut proiectul asta de chimie zilele astea, am vrut să facem și ceva...mai practic. Nici eu, nici colegul, Mihai, habar n-aveam în ce ne-am băgat și dacă o să ne iasă ceva. (Și sigur nici unul dintre noi nu cred că bănuiam exact ce urma să se întâmple...)

Am făcut rost de substanțe, de hârtie, de film developat, de aparate de mărit și de o sală numa' bună - întunecoasă, nici prea mare, nici prea mică, la care i-am blindat geamurile cu vreo 10m de staniol și o panză neagră....Beznă totală...deci Perfect!

Întuneric era. Bun...Acum trebuia să facem lumină: musai lumina roşie! că altfel beleam toată hârtia...un filtru, un bec de 60W, niște hârtie și scotch. Buun! aveam și lumina roşie. Acum puteam să expunem...

Reactorul ăla nuclear de pe masă se numeste cică "aparat de mărit"(dar mie tot reactor îmi pare:D) . Unealta asta măreşte filmul și proiectează, jos, pe hârtia fotografică imaginea filmului.

Aci îl puteţi vedea în acțiune pe marele maestru, expert la expuneri cronometrate - colegu' Mihai. (Facem abstracție de cele câteva poze la care am uitat să numărăm și ne-am întins la povești în timp ce expuneam hârtia).

Prima proba: Expunem o bucatică mică de hârtie. Calculam în mintea noastră...dacă becul e de 40W(clar mai slab decât unu de 60W sau 100W), deci musai tre' să expunem mai mult! Băgam 30 de sec.(mareee prostie...:D)

Băgam hârtia în revelator și asteptăm... Liniște. (Dacă nu ieșea nimic urma să ne dăm cu capu' de pereți că tocmai pierdusem vreo 3 zile degeaba căutând toate astea...)

io: "Măi, merge!!"
(ne uitam fascinati cum bucaţica aia de hârtie se înnegreşte în faţa noastră...intram amândoi în transă - între timp hârtia începuse să se înnegrească de-a binelea)
Mihai(trezit din transă): "Scoate-o! Scoate-o!"
(până să apuc penseta să o scot din revelator hârtia se înnegrise toată)
io: "La ce s-o să mai scot ca oricum am înnegrit-o"
(Începem să râdem...dar habar n-aveam de ce râdem. Destindere totală.. se pare că treaba mergea:D)

Au urmat bineînteles probe mai reuşite, şi expuneri mai bune. Treaba a mers frumos şi repede, şi în curând am umplut uşa dulapului cu poze. Era 12 noaptea când terminasem şi ieseam din camera obscură!

PS: Multumiri domnului Mihai Biriș pentru sfaturi şi film.